Corneliu Pintilescu, PROCESUL "BISERICA NEAGRA 1958"

Corneliu Pintilescu, PROCESUL "BISERICA NEAGRA 1958", Editura Aldus, Arbeitskreis f. Siebenbürgische Landeskde, Brasov, 2008

"Lucrarea încearcă să aducă o nouă contribuţie la cercetarea unui subiect încă puţin abordat: rolul justiţiei în procesul de represiune politică în primele două decenii ale regimului comunist în România. Concentrarea cercetărilor pe universul concentraţionar a fost una dintre cauzele neglijării acestei teme. O problemă constantă a cercetătorilor a fost şi accesul dificil în trecut din motive diverse la dosarele proceselor politice. Studiul vizează la un nivel general rolul pe care l-au avut legislaţia şi instanţele judecătoreşti în fenomenul represiunii politice comuniste din România, iar la un nivel aplicat felul în care Securitatea, Procuratura şi instanţele de judecată prelucrau aceste cazuri cu miză politică. Cartea incearcă în măsura posibilităţilor oferite de subiect să contribuie la acoperirea acestui gol istoriografic. Analiza se va concentra, aşa cum reiese şi din titlu, pe disecţia practicilor prin care realitatea era prelucrată în decursul etapelor de pregătire a procesului. Vom încerca să înţelegem felul în care informaţiile erau obţinute şi selecţionate de către Securitate, maniera în care era coordonată ancheta, rolul pe care îl avea legislaţia penală în încadrarea faptelor invocate de acuzare şi de judecători, conjunctura internă din perioda procesului şi miza pe care acesta a avut-o. Informaţiile utilizate pe parcursul studiului provin din mai multe surse. Majoritatea celor inedite sunt furnizate de dosarul procesului Biserica-Neagră, aflat la data cercetării în Arhiva Tribunalului Militar din Cluj-Napoca şi de dosarul de reţea privind grupul tinerilor implicaţi în proces (majoritatea lor încadraţi de Securitate la „grupul Horst Depner”) aflat în custodia CNSAS. Apoi urmează interviurile realizate de autor cu o parte a protagoniştilor procesului. Caracterul alunecos, înşelător, mai ales al documentelor provenite de la instituţiile regimului comunist, sunt o încercare serioasă pentru cercetătorul care încearcă să nu fie capturat de universul documentelor pe care le interoghează. De la statisticile oficiale, pe baza cărora s-au scris numeroase cărţi despre ţările blocului comunist în istoriografia occidentală, şi până la stenogramele interne ale partidului, aflate în curs de accesare de către cercetători, abordarea acestui tip de surse istorice necesită cunoaşterea unei logici interne a acestei lumi, a unui cod de semnificaţii a comportamentelor şi discursului instituţional. Capcanele pe care un dosar penal de acest tip ţi le întinde sunt date de specificul unui document scris a cărui loc de emitere îi determină conţinutul. În cazul nostru, un studiu alcătuit doar pe baza surselor furnizate de arhivele fostelor organe de represiune ar fi mult mai acuzator faţă de victimele procesului, decât unul care s-ar baza şi pe informaţiile obţinute de la martorii evenimentelor. O capcană poate fi şi inversul situaţiei, un studiu care să încerce înţelegerea unor realităţi doar pe baza memoriei suprevieţuitorilor. Cuvintele bătute la maşina de scris de dactilograf, ascultând de indicaţiile anchetatorului sau procurorului, nu pot reda tensiunea unor momente cruciale pentru viaţa unor oameni. Spaţiul acesta al trăirilor sufleteşti scapă în cea mai mare parte documentului scris. O semnătură ilizibilă pusă de mâna celui anchetat pe actul procesului verbal de interogatoriu, spune prea puţin din posibila tragedie ce stă în spatele ei. Nici interviul nu te scuteşte de asemenea riscuri. Aici memoria subiectivă a celor intervievaţi triază serios informaţiile. În plus, nimeni nu poate spune tot ceea ce ştie. Întotdeauna există ceva ce poate fi spus şi ceva ce nu poate fi spus." (Corneliu Pintilescu)