V. Insule si harti - flashbacks

Memoria: madlena sau o ancoră de cuvinte? Privesc la Xanadu sau la tărâmul pierdut cu ambele capete ale ochianului : acel tărâm paradisiac făcut mai întâi din litere si din oameni intr-un inceput de vara plină de iluzii si disperare, un Xanadu pe care il regăsesc/recitesc si nu imi mai apartine. E apoi un taram Xanadu din soare si culoare, strabatut la toate orele zilei cu pasi care se temeau sa se opreasca ca sa nu ma trezesc, sa nu se evapore constructia fragila a visului si sa aud de undeva de departe: « Beware! »

Insule si harti IV: Xanadu

Or a Vision in a Dream.

In Xanadu did Kubla Khan
A stately pleasure dome decree:
Where Alph, the sacred river, ran
Through caverns measureless to man
Down to a sunless sea.

...et in Arcadia ego...

Insule si harti III

Aceasta e povestea adevărata a insulei unde lucrurile nu aveau umbra, unde viața si moartea se priveau fata in fata: marea si cerul cele vii si piatra uscata de soare, piatra din care oameni mărunți si tăcuţi înălţaseră spatii protectoare, închise in ele însele si deschise doar înspre interior. Insula cu mai multe biserici si catedrale decât munți, străpungând cerul neverosimil. Insula care era toata o rugăciune in fata marii, insula pe care totuși in nopțile magice ale verii, la capătul drumului meu, apăreau demonii înarmați cu torţe.

Esta es la verdadera historia de la isla en la que nada tenía sombra, donde la vida y la muerte se miraban de frente: el mar y el cielo llenos de vida y la piedra seca por el sol, la piedra con cual hombres pequeños y silenciosos construyeron espacios de protección, cerrados en ellos mismos y abiertos solamente hacia el interior. La isla con mas iglesias y catedrales que montañas, atravesando como agujas el cielo inverosímil. La isla que era toda una oración frente al mar, la isla en la que – sin embargo – en las noches magicas de verano - al final de mi camino - los demonios aparecieron armados con antorchas.

Insule si harti II

Insule si harti

Toate hărțile fantastice trebuie sa se fi născut in camere sufocante – friguroase sau calde, nici nu contează – dar sigur camera mici si întunecoase. Așa am devenit si eu cartograf al unei insule paradisiace despre care nu mi-am putut imagina vreo culoare sau vreun contur, am avut numai intuiția ca va fi o insula a fericiților si am visat sa pot evada din cușca circulară ceasului de fiecare zi. Aceasta e povestea adevărată a Insulei, o insula pe care am inventat-o in zile friguroase si singuratice si mi-a ieșit mai calda si mai prietenoasa decât as fi putut-o visa. A fost un paradis pierdut dinainte de a-l vedea, apoi l-am trăit știind ca exista pentru a fi pierdut, un paradis imperfect in efemerul sau. Insula ca o bijuterie a străbunicii. Insula ca o delicatesa. O opera de arta calda si parfumata si verde si aurie. Florile de portocal si migdalii literaturii, dantelăria bisericilor, trăsuri adevărate. Un paradis de roman, in care eu, fata din cușcă, eram un personaj neverosimil.

Todos los mapas fantásticos deben haber nacido en habitaciones sofocantes - fríos o calientes, no importa - pero habitaciónes pequeñas y oscuras, sin duda. Así yo tambien me he convertido en un cartógrafo de una isla imaginaria sobre cual no podía maginar color o forma alguna, sólo tenía la intuición de que será una isla de los bienaventurados, y soñé que podría escapar de la jaula circular del reloj de todos los días. Esta es la verdadera historia de la isla, una isla que yo inventé en los días fríos y solitarios. Salio de mi imaginación más cálida y amigable de lo que podía soñarlo. Era un paraíso perdido antes de verlo y despue lo he vivido sabiendo que existe para perderlo, un paraíso imperfecto por ser efimero. La isla como una joya antigua de familia. Isla como un manjar. Una obra de arte cálida y fragante, verde y de oro. Azahar y almendros como de literatura, las iglesias con sus encajes goticos y carruajes de verdad. Un paraíso de novela, donde la mujer de la jaula era un personaje inverosímil.

Opiu si literatura: Lansare de carte "Un secol intoxicat", Andrada Fatu-Tutoveanu

"Un secol intoxicat", Editura Institutul European, 2010 - autor Andrada Fatu-Tutoveanu, cercetator postdoctorat Universitatea Transilvania, Brasov

Libraria Okian, locul unde s-a desfasurat lansarea volumului.

Lansare de carte - Un volum despre halucinogene: Andrada Fatu-Tutoveanu despre opiu si literatura

Din Cuprins:

◊ O "chimie infernala". Opiaceele intre paradigma vrajitoriei si dezvoltarea toxicologiei moderne;

◊ Romantismul: intre paradisul si infernul opiaceelor. Nasterea si ascensiunea unui mit cultural;

◊ Opiu si Orient. Influenta canonului romantic asupra literaturii franceze coloniale (1860-1900)

;◊ Apologia drogului in contextul poeziei moderne. O reinvestire estetica. Baudelaire si Paradisurile artificiale. Teoretizarea dandysmului;

◊ Opiul, de la Paradisurile artificiale la suprarealism;

◊ Portretul lui Dorian Gray, intre dandysm si fascinatia inveninarii opiacee. Un imaginar decadent;

◊ Opiul in imaginarul Fin de siecle. 1900. O schimbare de paradigma culturala